As I Lay Dying - An Ocean Between Us

Pentru cei care nu stiu, As I lay Dying este una dintre formatiile care prin succesul ei a popularizat metalcore-ul.Dar pe langa acest fapt, de la un album la altul au reusit sa aiba o evolutie constanta

Noul album AN OCEAN BETWEEN US se prezinta ca o combinatie foarte buna intre agresivitate si melodios unde jocul celor doua chitari isi imparte spatiul cu un registru vocal usor accesibil si caracteristic genului.Elemente de trash rasar in fundal dar subt echilibrate cu pasaje de melodic death metal.

Dupa un intro cu un titlu foarte inspirat Separation, suntem catapultati in universul melodic al celor de la As I lay dying cu piesa Nothing Left unde rifful din deschidere impreunat cu doublebase-ul stabilesc tonul pentru intreg albumulanume riffuri ascutite pline de trepidatie ce imprumuta mai mult din stilul trash Bay Area decat din metalul melodic suedez.Chitarile sunt redate destul de tare in mixaj in combinatie cu pedala dubla deja mentionata, dar daca esti atent nu iti pot scapa solurile de pe Comfort Betrays, An Ocean Between Us si apregio-ul de pe Departed.Stilul gutural-tipator al lui Tim Lambesis face loc uneii mai interesante abordari clean ,pastrand astfel dualismul clean/harsh.Ehh si tocami aici avem cheia succesului unui album de acest gen, gasirea unui echilibru intre agresiune si melodie:daca refrenul este mai intotdeuna melodic si catchy restul piesei este preserat cu riffuri indeajuns de consistente asigurate de cuplul Nick Hipa si Phil Sgrosso sustinuti in continuu de pedalele lui Jordan Mancino si viceversa.

Desi nu excesiv de complex diferitele elemente ce alcatuiesc acest puzzele au meritul de a supravietuii integrarii iar diversitatea ce se regaseste intre grove si melody reuseste sa impinga astfel formatia dincolo de limitarile etichetei de metalcore cu care sunte deobicei catalogati

Track Listing

1. Separation (Instrumental)
2. Nothing Left
3. An Ocean Between Us
4. Within Destruction
5. Forsaken
6. Comfort Betrays
7. I Never Wanted
8. Bury Us All
9. The Sound of Truth
10. Departed (Instrumental)
11. Wrath Upon Ourselves
12. This Is Who We Are

Lineup

Tim Lambesis—Vocals
Nick Hipa—Guitar
Phil Sgrosso—Guitar/Piano
Josh Gilbert—Bass/Vocals
Jordan Mancino—Drums

No Gravity - Tretie oko

Ares - Machine Ares

Sunt mare fan al produselor locale.Si mai mare fan al formaţiilor de metal care cantă în limba lor maternă.Ce ziceti de putin metal alternativ Korean? And of course, nu puteau să se abtina sa nu adauge si niste elemente electro

Eurovsion 2008(metal preview)

Daca m-ati intreba care ar fi tarile in care as emigra , Finlanda cu siguranta s-ar regasi pe lista
Anticipez putin Eurovision 2008 dar eu cu siguranta voi vota ca si anul trecut cu finlandezii, dar de data aceasta in loc de Lordi acestia se vor numii Teräsbetoni.
Si ca sa va dati seama despre ce vorbesc va invit sa urmariti un clip nu lispit de autoironie si care trebuie privit ca atare,beneficiind si de cateva referinte culturale specifice(aici ma refer la muzica nu la etnie) cum ar fi aluzia la cunoscutul documentar « Decline of the Western civilization » .

Brain Drill - Apocalyptic Feasting

Nu stiu exact cum sa incep acest mic review dar cred ca cel mai bine ar fi sa atrag atentia asupra faptului ca numele formatiei este unul foarte inspirat deoarece reuseste sa capsuleze esenta formatiei.Pentru cei neinitiati(si aici acest cuvant nu a fost niciodata mai potrivit) muzica lor li se va parea intradevar o operatie fara anestezie cu burghiul la o masea cariata.

Sunetul cavernos si sfredelitor al californienilor de la Brian Drill il puteti gasii pe albumul lor de debut APOCALYPTIC FEASTING.Albumul imprumta puternic din registrul imprengnte de gore pe care cei de la Canibal Corpse l-au transformat intr-o munca de pionerat iar prin aceasta aliniere va dau deja de inteles ca muzica lor este top-notch. Marco Pitruzzella (care a mai cantat cu Vital Remains si Vile) este un baterist de o viteza inumana dar in acelasi timp pastrand o tehnica impecabila.Basistul Jeff Hughell e la fel de nemilos,echipat cu un bas pe 7 corzi a implementat decizia foarte buna de a impingg sunetul destul de sus la mixaj asa incat fiecare nota nu numia ca se aude dar se si simnte.Chitaristul Dylan Ruskin isi executa pasajele extrem de indraznete cu o viteza ce te bulverseaza de la prima nota, multe dintre solouri over-the-top pot parea haotice daca nu reusesti sa urmaresti evolutia organica a piesei(si nimeni nu te va invinui daca nu esti in stare).Vocalul cu toate ca nu isi executa rolul intr-o singura nota cum fac multi in acest gen, nu e tocmai pe gustul meu si ar fi cam singurul minus care l-as putea aduce formatiei.

« Gorification » da tonul masacrului ce are sa umeze.Muzicienii sunt de neoprit asaltandu-te din toate partile.Iti dau o palama dar sunt atat de rapizi incat nu mai timp sa intorci si celalat obraz.Ruskin tapeteaza primele piese cu niste psaje de chitara ce te lasa perplex in timp ce te pulverizeaza pe « Bury The Living » si « Apocalyptic Feasting ».Intro-ul melodic de la « Revelation » sifideaza orice asteptare mixind viteza si precizia.Asaltul rareori incetineste, albumul in mare parte este uitat cu piciorul pe pedala de acceleratie, din cand in cand se mai incetineste pentru a vira in interiorul melodiilor cu niste sectiuni ritmice,dar pana si acestea sunt destul de rapide.Tobele lui Pitruzzella fie ca abordeaza un tempo de mars ca cel de pe « Bury the Living » sau blasbeaturi salbatice pe « Forcefed Human Shit » proieficienta lui e incontestabila.

Pentru un o ureche neformta Brain Drill ar cadea in genul gore-grind, dar ei transcend cu mult acest gen destul limitat.Viteaza e un lucru, multe formatii au executii fulgeratoare, dar putine au si un talent in spatele ei,altfel vorbim doar de tehnica de dragul tehnicii.Desigur ei nu au creat pe acest album nimic revolutionar dar au reusit sa invoce din abisurile extreme ale death metalului un produs foarte adictiv.

Un must have pentru entuziastii genului.Voi urmarii cu inters evolutia lor.

Track Listing

1. Gorification
2. The Parasites
3. Apocalyptic Feasting
4. Swine Slaughter
5. Forcefed Human Shit
6. Consumed By The Dead
7. Revelation
8. Bury The Living
9. The Depths of Darkness
10. Sadistic Abductive

Lineup

Steve Rathjen—Vocals
Dylan Ruskin—Guitar
Jeff Hughell—Bass
Marco Pitruzzella—Drums

Despre Pirateria Muzicala

De ceva timp vroiam sa scriu cateva cuvinte despre “pirateria” muzicala,dar pana una alta am dat peste un articol care desi lung trateaza foarte bine starea industriei muzicale care in conditile digitale ale secolului XXI are o mentalitate perimata si deadreptul suicidala.Articolul il puteti citit aici .Va garantez ca veti avea o mult mai buna intelegere asupra fenomenelor din industriala muzicala daca aveti rabdare sa il parcurgeti integral.

Acum despre cazul meu particular/contextual/geografic al Romaniei.Sunt mare meloman, atat de mare incat nu as avea posibilitatile financiare cu care sa imi pot intretine adictia.In al doilea rand ceea mai mare parte din muzica care o ascult nu se gaseste intr-un magazin obisnuit ce comercializeaza muzica.Asa ca internetul este sursa mea de bucurie si pentru multi aceasta este norma, cu toate ca nu sunt convins ca au aceleasi motivatii.Dar lucrurile nu au stat intotdeauna asa.Inainte de aparitia fenomenului de shareing,per2peer,etc, pe vremea cand internetul imi parea inca a unealta mistica am achizitionat muzica pe caseta si cd.Era un magazinas mic pe vremeuri intr-o scara de bloc, vizavi de Springtime-ul de la Universitatii,un rock magazin daca vreti,unde se vindeau casete,tricouri,cateodata se mai faceau si piercinguri,etc.Sunt inca mandrul posesor a unei casete Evergrey si una cu Pro-Pain si Voices of Silence ca sa nu mai vorbesc de un cd semi original Apocalyptica,albumul Cult.Aceste achizitii le-am facut undeva prin cls a 11-a(carevasazica acum 5 ani) daca nu ma insel, si le ascultam(casetele) la batranul meu walkman Sony, care le preceda cu cativa ani buni.

Dar vremurile s-au schimbat , casetele si chiar cd-urile au devenit desuete, sonotecile in forma lor fizca,semne ale unui anumit statut pe alte vremuri incep sa fie date uitarii locul lor fiind luat de biblioteci digitale de muzica, subsemnatul detinand si el in jur de 95 de giga de muzica in format mp3.

In orice caz pe felia muzicala care o abordez eu cel mai des, in mediul nostru autohton niciodata nu s-au facut bani din asa ceva(si infara de cateva nume sa zicem sonore din mainstream,aceasta ramane o regula), asa ca internetul devine un instrument foarte bun pentru a te face cunoscut.Ce pot face in schimb ? Daca imi place o formatie fac tot posibilul sa merg la concertul lor si sa le fac cunoscuta muzica by word of mouth.

Intreaga problematica se subscrie unei discutii depsre drepturile de autor si fragilitatea acestora in epoca internetului,dar pana si in acesta dezabtere suferim un cultural lag.E de bine, e de rau ? prea devreme sa ma pronunt cert este ca nici Pirateria nu e nici ea ce era : acum e Mainstream !

Ben Dunlap: The story of a passionate life

Discursul acesta era tocmai tonfiantul spiritual de care aveam nevoie in mometul in care autoreflectia si introspectia ma impingeau intr-o sipirala a negativitatii.
Ben Dunlap ne impartaseste o poveste si desi personajul principal si mentorul sau Sandor Teszler are dimensiunea unui personaj de parabola,este o poveste reala.Asezati-va confortabil si ascultati.