Cand am ascultat precedentul album din 2005 intitulat Hellfire, norvegienii de la 1349 nu prea m-au impresionat, asa ca dincolo de prima auditie a albumului nu m-am mai obosit cu ei. De fapt ceea ce m-a determinat initial sa le caut muzica a fost numele lor, anul 1349 reprezentand data la care Ciuma Neagra s-a hotarat sa plece in vacanta si in Norvegia.
Acum in 2009 s-au intors cu un nou album intitulat Revelations of the Black Flame. Spre deosbire de precedentul album ce se caracteriza prin clasicul torent sonor de black metal traditional fara rezerve sau pauze, prezentul album incearca o abordare mult mai temperata, mai atmosferica si mai cerebrala.
Pentru o trupa ce pana acum si-a creat o reputatie de seriozitate in ceea ce priveste livrarea unei muzici caustice si extrem de rapide, acest ultim produs reprezinta un viraj creativ destul de neasteptat, tempoul fiind incetint metodic dealungul intregului albumul si introducerea unor straturi succesive de zgomote, hai sa le spunem, ambientale si alte sunete neidentificate, pentru fiecare piesa. Mare parte din album s-ar putea gasi foarte bine pe soundtrak-ul unui film horror mai artsy deoarce reuseste sa creeze tot felul de peisaje sonice spectrale, atat de necesare unui astfel de album. Fanii formatiei totusi vor fi dezamagiti de scarcitatea pieselor „traditionale”, 3 din cele 9 piese fiind instrumentale, iar pe majoritatea celorlate piese vocea este data foarte jos, aproape soptita uneori.
Cu exceptia unor piese precum „Serpentine Sibilance” si “Maggot Fetus…Teeth Like Thorns” , 1349 se tine departe de teritoriul black metal. Ar mai fi si coverul pentru „Set the Controls For the Heart of the Sun” de la Pink Floyd, care odata trecut prin tratamentul oferit de norvegieni devine de nerecunoscut, dar se potriveste bine cu restul materialului.
Apreciez schimbarea de directie, dar desi ascultarea albumului este antrenanta si cu sigurnta diferita de ceea ce te-ai astepta in mod obisnuit de la ei, nu pot sa nu raman cu impresia ca este un album caruia inca ii lipseste acel „je ne sais quoi”. Poate ca pe urmatorul album, daca vor continua pe aceiasi directia, va fi unul complet maturizat.
Track Listing:
1. Invocation
2. Serpentine Sibilance
3. Horns
4. Maggot Fetus…Teeth Like Thorns
5. Misanthropy
6. Uncreation
7. Set the Controls For the Heart of the Sun (Pink Floyd cover)
8. Solitude
9. At the Gate
Lineup:
Ravn – Vocals
Archaon – Guitars
Seidemann – Bass
Frost – Drums
2 comentarii:
"De fapt ceea ce ma facu-se intial"
M-am lamurit de ce consideri gunoiul sinistru Revelation mai bun decat Hellfire sau Liberation.
Si de ce ai 0 commenturi la majoritatea posturilor.
Ramai la zone mai nesolicitante asa, Metallica, Amon Amarth, gothicareli obosite.
multumesc pentru prima parte constructiva a comentului. Defapt nici partea de mijloc nu e rea. Mi-ai confirmat putin ce am scris in post, ca fanii formatiei(printre care nu am pretentia sa ma numar)nu vor gusta deloc albumul.
In rest numai de bine. Incerca totusi sa nu lasi muzica pe care o asculti sa te "solcite" prea mult. Trebuie sa mai fie si alte bloguri ce au nevoie de expertiza dumitale.
Trimiteți un comentariu