sâmbătă, 20 septembrie 2008

Metallica - Death Magnetic

Multa cerneala a curs in ultima spatamana, de la lansarea Death Magnetic, considerat si aplaudat ca un comeback al unei formatii ce a mosit metalul modern. Spre deosebire de entuziasmul actual, anticiparea a fost ceva mai temperata, poate si datorita amintirii dureroase a precedentului album, care ramane cel mai slab album Metallica din intreaga lor discografie, si poate ca a fost mai bine asa, pentru ca asteptarile legate de noul album nu au depasit cotele normale. Dar pana la urma cum se descurca noul album ?

Albumul nu este un nou Kill em’ All, Master of Puppets sau The Black Album, in schimb rezuma foarte bine ceea ce a facut Metallica in ultimii 20 ani de cariera. Piese precum “The Day That Never Comes” si “Cyanide”, foarte catchy cu referenuri ce imediat ti se lipesc de lobul frontal, nu ar fi nelalocul lor pe albume precum Load sau Relod. Parasind acesta falie ce desparte fanii Metallica, “The End of The Line” si “The Judas Kiss”, vin sa multumeasca impatimitii de riffuri cu viteaza unui sprinter de performanta, dar piesa “Suicide & Redemption”, spre deosebire de predecesorii “Orion” si “The Call of Ktulu”, treneaza prea multa tragand in jos ultima treime a albumului. Piesele defapt sunt foarte lungi avand in medie fiecare cam 7 minute. E de inteles, de atata timp de cand nu au mai scos ceva relevant pentru lumea metalului, noua lor eferscenta creativa s-a tradus intr-un exces compozitional, ceea ce face ca piesele sa nu devina memorabile de la prima ascultare, dar ofera surprize la ascultari succesive.

Fanii vor fi bucurosi sa il regasesca pe Kirk Hammet indeletnicindu-se din nou cu solourile de chitara in stilul caracteristic, dupa decizia regretbila de pe St. Anger de a nu opera nici un solo pe albumul respectiv. Vocea lui James a ramas aceiasi, sau ma rog stilul de southern rock pe care l-a abordat de la Load incoace. Daca nu il mai tine vocea il inteleg, daca in schimb dace este o decizie voluntara nu pot decat sa o deplang.

Desi este un album decent din punct de vedere al compozitiei,riffurilor trashy si al variatiei pieselor sunt destul de nemultumit de productia acestui album. Sunetul galagios, abraziv, in your face, ce caracterizeaza un album metal bun Metallica(sau de metal in general) nu se regaseste in incercarea destul de amatoriala de a ne prezenta ideea unui sunet heavy, ce dupa standardele actuale au ramas mult in urma din acest punct de vedere.

Este noul album un comeback ? Este, dar sub forma unei atologii nedeclarate. Un album bun Metallica ce, daca ar fi beneficiat de o productie pe masura, ar fi putut fi un album de exceptie Metallica.

Track Listing:

1. That Was Just Your Life

2. The End Of The Line

3. Broken, Beat & Scarred

4. The Day That Never Comes

5. All Nightmare Long

6. Cyanide

7. The Unforgiven III

8. The Judas Kiss

9. Suicide & Redemption (Instrumental)

10. My Apocalypse

Lineup:

James Hetfield - Vocals, Guitar

Kirk Hammett - Lead Guitar

Lars Ulrich - Drums

Robert Trujillo - Bass


3 comentarii:

Adriana spunea...

Arata cam obscen coperta acestui album... or am I seeing too much into this?:-?

Serj spunea...

mintea vede ceea ce vrea sa vada :P. Mie nu mi se pare a avea ceva obscen.

Autumn spunea...

E bunisor albumul, oricum nu se poate ridica la nivelul altora mai vechi...