sâmbătă, 26 aprilie 2008

O lectie de istorie cu Dumitru Almas

De ceva vreme tot aman acest post, astfel incat multe dintre ideiile pe care le aveam mi-au zburat. In fine, no more excuses.

Sunteti nationalisti? Sunteti eurosceptici si credeti ca toata povestea asta europeana nu vrea decat sa subimineze statul national unitar roman faurit de « stramosii » ? Ungurii sunt rai iar noi nu am avut niciodata noroc in istorie fiind mereu nevoiti sa ne aparam mereu patria?

Daca da, nu pot sa va invinuiesc, si chiar daca nu sunteti constienti de aceste stereotipuri puteti fi siguri ca ele sunt bine inradacinate in subconstientul vostru.

Sunt in total dezacord cu ele dar cum spuneam mai sus nu e vina voastra, pentru ca aceste achizitii mentale sunt rezultatul programelor educationale de istorie dinainte de 89’ si in mare parte a anilor 90’ din Romania.

Acum ceva vreme am dat peste manualul de istorie romanilor pentru clasa a IV-a Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, R.A., 1996, semnat de prof.univ.dr. Dumintru Almas. Poate ca unii dintre voi si-l amintesc pe acest domn dotorita seriilor de „Povestiri Istorice” pe care le publicase in aceiasi perioada. Mare diferenta intre manual si povestiri nu prea ar fi cu deosebirea ca manualul are acceptul Ministerului Invatamantului.

Care era scopul programelor din aceea perioada? Manualul se deschide tocmai cu aceasta problema primul titlul fiind „Ce este si de ce invatam istoria” asa ca il voi lasa pe el sa vorbeasca”

Cunoscand bine istoria, iubim tot mai mult poprul si tara; stiind cum au luptat stramosii pentru dreptate si liberate, ce jertfe au facut ca sa biruie – adica invatand istoria, ii pretuim tot mai mult. Muncind si invatand, fiecare bun cetatean gandeste si simnte ca poetul Mihai Eminescu:[urmeaza o strofa din Ce-ti doresc eu tie,dulce Romanie]”.p.5

Absolut superb citatul, incarcat de ideologia vremii. Primul mesaj care il extragem este patriotismul, unul foarte important doarece este esenta programelor de istorie a anilor 90’. Istoria avea misiunea de a-ti insufla spiritul patriotic, ba chiar mai mult decat un simplu sentiment patriotic, caci trebuia sa „iubim” poporul, adica grupul etnic din care faci parte si tara, inteles deci ca spatiu geografic. Toate curg foarte bine in logica nationalismului dar apoi urmeaza ceva la fel de interesant „lupta pentru dreptate si libertate” ce au fost obtinute cu jertfe. Dreptatea si libertatea ,valori democratice/liberale se inscriu foarte usor in aceasta schema daca avem in vedere ca in urma cu 6 ani avusese loc revolutia din decembrie. Iar cireasa de pe tort? Personajul referential pentru cetateanul ideal, nimeni altul decat nationalistul Eminescu.

Restul manualului urmeaza in linii mari aceasta schema, ba mai mult chiar este dezvoltata in functie de discursul idelogic al fiecarui sentiment istoric, chiar si artificiul cu poezia lui eminescu este reluat la fiecare sfarsit de lectie printr-o povestioara sau o poezie ce augmenteaza textul didactic.

Aproximativ 90% din lectii sunt lupte sangeroase ale romanilor .Acum imi explic fascinatia vie care o am pentru razboiul antic si medieval. Romanii sunt tot timpul prezentati in fata adversitatii iar textele sunt de un romantism ce l-ar fi fcaut pe Nicolae Balcescu sa roseasca de invidie. Marile figuri istorice sunt evident eroi-razboinici:

Mihai-Voda era un ostean priceput si viteaz,cum rar se ivesc in istorie, Gandul lui tainic si neclintit era sa scape tara de stapanirea otomana”p.63

In revarsarea zorilor, puhoiul otoman s-a napustit pe podul care trecea Neajlovul si atacat tabara lui Mihai-Voda. Ostenii romani s-au aparat cu mare darzenie, dar abia puteau stavili navala dusmana. In clipa cea mai grea a luptei, cand puterea otomana era gata-gata sa biruie, Mihai-Voda a smuls o secure cu doua taisuri din mana unui ostean si el insusi s-a avantat in mijlocul armatei otomane.” p.64 , Sound familiar?

Dar otomanii erau de zece ori mai numerosi. De aceea, dupa victorie, Mihai-Voda s-a retras cu oastea spre munte.”p.65. Episodul de fata este lupta de la Calugareni moment glorios pt istoria romanilor. Nu intru in detalii despre anuminte probleme istoriografice, dar ganditi-va doar la urmatorul lucru: cum poti sa fi victorios si sa te retragi in acelasi timp iar otomanii sa iti ocpupe capitala?

Sunt foarte multe lectii ce sunt impinse pana aproape de ridocol.De exemplu Iancu de Hunedoara, despre care e putin supus ca el nu servea interesele romanilor ci ale coroanei maghiare, este prezentat ca un unificator al Transilvaniei,Tarii Romanesti si Moldovei! In acelasi timp un aparator al libertatii tuturor popoarelor Europei in fata „puhoiului otoman”p.44. Atributele sunt fixe, otomanii sunt intotdeauna puhoi iar romanii mereu luptatori pentru liberate, mesajul ideologic nationalist insusit ininate 89 este repetat aici fara greutate..Istoria este o confruntare de good vs evil, unde otomanii sunt de cele mai multe ori personajele negative, pe locul doi fiind nobilii magiari care ii spuneau pe romani la diferite cazne :”le bateau si schingiuiau femeile si copii, le puneau la jug in locul vitelor”.p58. Imagini puternice pentru mintea unui elev din clasa IV-a.

Manualul se preteaza la o ferma disectie ideologica si ar face o lucrare foarte interesanta de licenta iar povestea are si concluzie:

„De-a lungul istoriei, dupa cum ati vazut si ati invatat, poporul roman a trecut prin multe mari necazuri si primejdii. Unele, pana aproape de pierzanie. A suferit mult, dar nu si-a pierdit nadejdea, Si pana la urma, muncind cu daruire, putand cu vitejeie si cu incredere in puterea si dreptatea lui, iubind patria si libertatea mai mult ca orice, a ajuns cu demnitate la liman si la lumina.

Acesta-i scopul de baza al istoriei nationale, nesecat izvor de invataminte si intelepciune.”

Ultimul rand il prarafrazeaza pe Iorga mesajul fiind urmatorul:pentru a intlege viitoarul trebuie sa privesti in trecut.Wrong! trecutul nu iti poate dezvalui viitorul, mai ales in conditiile in care este prizonierul unui trecut distorsionat de o ideologie sau alta.

3 comentarii:

Anonim spunea...

Manualul, elaborat in anii comunismului si cuprinzand chiar pasaje din "Povestiri istorice", e intr-adevar o pacoste pentru generatii de romani. De fapt, de pacoste isi dau seama doar noile generatii, nu si subiectii supusi operatiunilor de mistificare si indoctrinare. Am avut si eu privilegiul, zic, sa reintalnesc manualul de care zici in iarna aceasta si sa ma minunez. Chiar am studiat dupa el! Si ce-mi placea. Pot spune ca si pe mine m-a atins Dumitru Almas (de la lecturile maica-mii inainte de somn, la fascinatia pentru imaginea lui Stefan cel Mare calare pe cal alb si cu pletele in vant). A facut Angelo Mitchievici o analiza cu titlul Povesti, legende, utopii. Dumitru Almas la scoala istoriei, in "Explorari in comunismul romanesc", vol. 2, Iasi, Polirom, 2004, p. 335-369.
Cu viziunea aceasta usor romanticizata am ajuns la istorie si crede-ma ca e tare greu sa te lupti cu realitatea, cu armurile ruginite. Un istoric bun pana la urma trebuie sa intreprinda cu succes "djihadul" impotriva exceselor istoriografice :)

Anonim spunea...

Simon

inteleg dezaprobarea in legatura cu exagerarile dar nu aduci absolut nici un argment nicaieri impotriva pozitiei "nationaliste".
Apropos de Calugareni, daca ai castigat o batalie nu inseamna ca ai gastigat razboiul.O simpla cautare pe Wikipedia e un punct de pornire pentru studiul bataliei.
Daca te uiti bine la cronicile straine ai sa vezi ca armata Valahiei era mica si de obicei armatele care atacau Valahia erau mult mai numeroase.Asta o zic cronicile nu nationalistii.
;)

Anonim spunea...

@ Simon
Increderea in cronicile medievale ar trebui sa fie la fel de mica precum increderea in discursul (ultra)nationalist.